“Cel mai bun mijloc de a-ți ține cuvântul este să nu îl dai niciodată.”- Napoleon Bonaparte
Învățăm încă de mici că promisiunile nu trebuie încălcate.. Și totuși, o facem!
Cât de grav este? Ar trebui să gândim că suntem niște oameni răi dacă nu reușim să ne păstrăm cuvântul dat, sau să acceptăm că greșeala este omenească și să mergem mai departe, ca și cum nimic grav nu s-a întâmplat?
Cred că fiecare dintre noi a promis cel puțin o data lucruri care, peste timp, s-a dovedit că nu au putut fi indeplinite. Motivele au fost diferite, credibile sau nu celorlalți, dar oamenii au fost dezamăgiți; și.. mulți au arătat direct ceea ce simt. 🙁
(Nu includem în discuția aceasta promisiunea de a păstra un secret, pentru că știm cu toții ce înseamnă un secret..)
Desigur că este foarte important mobilul promisiunii!..
Promit ca să obțin ceva (poate încrederea ?), promit ca să dau celuilalt siguranță în ceea ce urmează să fac, promit ca să mă oblig a-mi duce la capăt acțiunea dorită..
Unii promit din obișnuință, pentru că acest cuvânt li se pare unul ca oricare altul și cred că a fost inventat tocmai pentru a fi folosit. Și-atunci.. de ce să nu îl rostească? 😀
Alții promit pentru a scăpa de acuzații, sau pentru a orienta atenția asupra altui subiect și a-l evita pe cel neplăcut…
Dar.. sunt mulți care înțeleg că o promisiune nu conține neapărat verbul “a promite”, ci se formulează în așa fel încât capătă același sens. Poate chiar prin necuvinte?
“Doar cu ochii şi cu un semn din cap faci adesea un jurământ mult mai solemn decât în faţa Curţii cu juri.” (Honore de Balzac)
De neconceput poate, la vârste mici, dar viața nu e așa de simplă cum pare: nu o poți îndrepta mereu pe făgașul imaginat, pentru că nu are niciodată o traiectorie pe care să o cunoaștem dinainte. Care ar mai fi farmecul ei?
Plină de imprevizibil, o luptă continuă, cu multe intersecții și drumuri de ales, dar și multe bariere- așa e viața!
Iar a promite fără chibzuință este din start o dovadă de incapabilitate. Așadar.. cât mai puține vorbe, încât să dai voie faptelor să vorbească în locul tau, căci “Promisiunile adânci nu se pun în vorbe multe”. (George Chapman)
Ce urmări au promisiunile neîndeplinite? Apariția neîncrederii, scăderea stimei față de acea persoană, distanțarea, o slabă comunicare..
Dar, la fel de important ca a-ți ține promisiunea este a îndeplini-o atâta timp cât este folositoare. Ce sens are să te zbați a face ceva ce și-a pierdut valabilitatea?
“Nu trebuie respectate promisiunile care devin nefolositoare celui ce le-a primit, şi nici dacă-ţi fac mai multă pagubă ţie, decât folos aceluia căruia i-ai promis.”- Cicero
Un înțelept ți-ar spune să nu promiți.. și sigur este cel mai bine așa. Dar nu suntem cu toții înțelepți, de la început. Și până când învățăm să punem în practică teoria, putem deja greși.
Dar, cel puțin, putem să dăm explicații și să justificăm faptele, precizând argumentele.. Ne putem face înțeleși, fiind sinceri! Și.. putem fi mai atenți pe viitor, alegând cu grijă cuvintele, așa încât să dăm de înțeles că facem tot ceea ce putem, fără a elimina complet imposibilitatea neîndeplinirii acelui fapt. (La urma urmei, nimic și nimeni nu e perfect.)
Așadar, să avem grijă cui și ce promitem!
Chiar și când e vorba de a-ți promite ție însuți e nevoie să te autojustifici, să îți vorbești cu sinceritate și.. să te ierți, în cazul în care nu ai putut îndeplini ceea ce ai gândit.
Iar.. când învățăm un copil că promisiunile sunt “lucruri sfinte”, poate că lecția e incompletă. Sunt sfinte atâta timp cât au sens. Și pot la fel de bine să fie doar dorințe în care să crezi cu sfințenie, dar care să își deterioreze valoarea, în timp, sau chiar să fie imposibil a fi duse la bun sfârșit, din variate motive. Întotdeauna există un procent de eroare, pe care e bine să îl luăm în calcul.
Tocmai de aceea trebuie să fim mereu chibzuiți în ceea ce afirmăm că vom face. Și să nu ne fie rușine să recunoaștem că am greșit, mai ales în fața copiilor noștri, pentru care suntem cel mai apropiat exemplu.
Să nu uităm că dezamăgirile repetate declanșează la un moment dat neîncrederea totală față de cei ce nu îndeplinesc promisiunile. Și nu cred că își dorește cineva să își piardă complet credibilitatea; ar fi dureros!
“Adesea speranţa se năruie, când promisiunile sunt nemăsurate.”- WILLIAM SHAKESPEARE
PS.: Fă-ți timp să explici în mod realist noțiunea de promisiune, acordă timp celuilalt să îndeplinească o promisiune, și mai ales precizează din timp parametrii promisiunilor tale.
Dar.. nu uita să îți faci timp și pentru a asculta și analiza rațional explicațiile celui ce ți-a greșit. De multe ori, lucrurile nu sunt nici negre, nici albe, căci.. din contopirea lor a apărut griul.. 😉
