Mi-ar plăcea să fiu o rază de soare.. să pătrund în sufletul tău când zâmbești. Să mă bucur odată cu tine de ziua în care încerci să te-ascunzi când visezi….
Tu nici măcar nu bănuiești că sufletul ți-e deschis când eu mă furișez, nestingherită, prin toate cotloanele?! Nu vezi? Explorez…
Înțeleg, ești cuprins de mirare; acum simți că ceva mic și călduț se mișcă prin rădăcinile tale și ar vrea să-ți cunoască vibrațiile, să îți răscolească puțin seva sufletului.
Mă întrebi: “-De ce ai venit, ce vrei de la mine?”
“-Nu te teme, eu sunt doar raza ta. Gândul tău îl pot cunoaște de-acum și îl păstrez în tăcere.
Acum știu că auzi soarele cum râde.. ești fascinat că pot patrunde printre ramurile puietului pe care l-ai plantat mai ieri.. te bucuri când copilul își furișează năsucul lui cârn între pletele mamei, sau când mâna lui mică și pufoasă îi cuprinde gâtul de parcă ar fi țărmul demult așteptat de naufragiatul aruncat în valuri.
Precum vezi, te cunosc! Hai, nu te teme!
Spune-le apelor că sunt liniștea ta, spune-i cerului că îți plac naștrușniciile pe care le poate face în zilele înnorate, jucându-se cu norii lui.
Spune-i vântului să spulbere frunzele în calea ta, într-un dans nebunesc de frumos.
Spune-i ierbii să fie mereu verde și proaspăt mirositoare. Hai, spune-le, știu că ai vrea!!!
Sau… dacă ți-e greu să spui toate acestea, nu uita că eu sunt aici!
Pot trimite gândurile tale departe, oricât de departe. Pot cuprinde pământul! pot mângâia valurile, pot săruta iarba, pot bucura florile.
Și.. da, am să încălzesc ușor pământul pe care pășești, voi mângâia fata ta puțin asprită de viață, îi voi spune timpului să stea o vreme în loc, să poți să-l asculți…
Le voi spune fluturilor că e vremea să iasă la dans, voi vorbi cu cerul să fie senin, ca ochii tăi, atunci când ieși din apă.. 🙂
Voi înveseli tot pământul, pentru ca tu să zâmbești mereu…
Știi ce aș vrea să nu uiți niciodată? Că eu sunt cu tine aici și acum, că eu sunt căldura ta. Chiar dacă frigul ar vrea să te cuprindă cândva, am să ma lupt cu el și îl voi birui.
Sunt o rază puternică, atunci când vreau! Cred că știi..
Pot să te cuprind, pot să schimb culoarea pământului.. Pot chiar, dacă mă supăr, să plec pentru un timp, ca să înțeleagă ceilalți că au nevoie de mine.
Dar Tu.. Tu ești al meu! Chiar nu pot să plec de la tine.. și știu că nici nu vrei!..
O rază mică și zglobie, care îți mângâie creștetul capului ca să își exprime tăcută prezentă, care îți dezmortește corpul când nu te-ai clintit o vreme din fotoliul tău, care te gâdilă puțin pe tălpi, ca un fulg, și te face să râzi.. Cui nu i-ar prinde bine o așa rază?
Nimic nu mă convinge că vrei nori, ploaie, ori frig..
Uite, o gărgărita a intrat pe fereastra și vrea să se joace cu mine. Iar eu am s-o ajut să își revină, să își recapete culoarea și dorința de zbor. Mă duc, dar revin imediat!”
***
Așa sunt razele de soare: răpitor de bune, cu o frumusețe de viață nebună, nefiresc de deschise și săritoare. Ar vrea să lumineze tot pământul de-odată, și parcă niciodată nu obosesc! (sau poate chiar n-o fac)
La ele, zilele nu sunt numărate. Fiecare exprimare a căldurii e o dăruire ce-o fac spre farmecul celor din jur…
Acum sunt aici, mâine sunt dincolo… Dar, chiar dacă își cunosc măreția, nu se laudă cu asta!
Să încălzească tot pământul e acțiunea firească pentru ele. Dar.. să încălzească pe cineva anume, ales, dovedește că este special!
***
Ai vrut să fii acolo atunci, nu a trebuit să o faci pentru că așa spune “Soarele”, sau alte “astre”, puternice și nemilos de crude….
Nu ai ascultat că furtunile pot fi amețitoare, sau că vânturile pot pustii totul în jur dacă nu te ferești din calea lor, că valurile sunt învolburate uneori și ar trebui să stai cuminte, ca celelalte raze.
Ai vrut să pătrunzi în adâncurile cele mai ascunse ale lumii, să înfrunți valuri, furtuni și uragane, să fii “o rază printre raze”, unică- în felul tău. Care să usuce pământul cel mai umed, să îmblânzească vântul cel mai rece, să alunge furtunile năpraznice….
Ai vrut să fii tu: caldă- ca un zefir de primavară, fără nicio dorință ascunsă, fără inhibiții și ocolișuri.
Ai vrut să fii gândul lui, să îi asculți pulsul inimii și să îi dai din seva ta, atunci când e nevoie…
O rază căldută, care pătrunde în locuri ascunse privitorilor obișnuiți, nu doar că luminează viața, dar o schimbă complet.
“Dăruiește – e visul și dorința mea…
Așa-i că îți place ce fac și.. zâmbești?
Visezi frumos, și eu știu ce gândești. Sunt doar raza ta!
Visai să iubești… și iubești!”
PS.: articol dedicat în mod special celor care uită să viseze.. 🙂 😀
