E dureros când doi oameni pornesc la drum plini de speranțe, vise și dorințe, și descoperă- nu după mult timp- că nu se mai simt în largul lor împreună.
(Căci..ce înseamnă timp când dintr-o dată nimic nu mai e ce credeai că va fi? când ți se perindă prin fața ochilor zeci și zeci de imagini devenite trecut, în doar câteva miimi de secundă? )
Atracția de început, atât de dulce și incitantă, a dispărut ca un balon de săpun, decolorat pe nesimțite, până la dispersare.
Tăcerea, altădată atât de plină, devine goală și apăsătoare, iar râsetele dispar și ele, de parcă ar fi venit vântul și le-ar fi adunat pe toate, ca să le ducă pe alt tărâm.
Unde e misterul din priviri? să fi dispărut și el? Inevitabil…
La început nici nu știi încotro s-o apuci; gândurile se zbat înnebunite prin mintea ta, și-așa prea încărcată de visele care nu s-au spulberat la fel de repede ca magia iubirii- de demult apusă…
Ce să faci cu ele? Cum să le arunci pe toate, când sunt atât de multe încât nu poți să le cuprinzi?
Cum să scoți îmbrățișările și să le desprinzi de corpul tău, acum fără vlagă?
Cum să crezi că s-au putut pierde atâtea zâmbete, atâtea atingeri grăbite, aparent haotice, dar pline de sens ..pe atunci?
Cum să poți a smulge din tine clipele dragi, să le îndepărtezi din minte- atunci când trebuie, ca să îndulcești durerea?
Și totul acum, sau.. cel puțin- la timp?
Și totuși, sunt momente când nu ți se cere “acceptul”, când nu ți se dă un avertisment și nici măcar nu ți se confirmă existența vreunei urme de îndoială..
Erai în cădere liberă, dar mult prea preocupat de bucuria zborului ca să pricepi că nu e înălțare, ci picaj măreț!
Tu, omule, în toată această beznă și confuzie care nu poate să îți dea decat o stare generală de angoasă, amintește-ți că te ai pe tine. Ești cea mai sigură constantă– tu și valorile pe care le reprezinți. Nimeni nu ți le poate lua!
Adună fărâmele de vise și gânduri frumoase care ți-au mai rămas și așează-le într-un loc sigur. Ce-ai spune de.. sufletul tău?
Închide ochii, respiră puternic și tage în piept aer nou. Simți viața? Nu s-a terminat!
Și-acum.. lasă-ți mintea să zboare, cu aripi de gânduri și doruri nespuse.
Apoi.. veghează atent zborul viselor tale.. Te vor ajuta să te-nalți și să găsești un nou început– rezonant!
