Viața noastră este formată din mai multe etape și fiecare dintre acestea se dorește a fi un pas spre urmarea convingerilor noastre, o purificare spirituală care să ne ajute să ajungem la o comunicare mai conștientă și deschisă cu sine și cu ceilalți.
Când simțim nevoia de schimbare, de o nouă identitate psihică, intrăm într-o adevărată aventură. Aprofundând, ne confruntăm cu lipsurile afective, lacunele și speranțele noastre de a atinge noi valori.
Este o perioadă de tranziție pe care marea majoritate o primește ca pe un șoc, neștiind încotro s-o apuce. Este ca un proces de germinare, în urma căruia știi că se va produce o modificare, dar nu ești foarte convins cum va fi, dacă rezultatul final va fi cel scontat. Și totuși, plin de neliniști, ai convingerea că noua cale îți este absolut necesară ca să înflorești.
Este, totodată, o perioadă de îndelungi căutări, în care e bine să ții cont de intuiții și experiențe, care te ajută să devii, să te implici și să acționezi în direcția nouă.
Admite că vei trezi îndoială prin această “naștere” imprevizibilă a ta, că vei surprinde și te vei surprinde, dar asta nu înseamnă că ar fi mai bine să te oprești pentru a nu crea “valuri” în jur.
Orice noutate stârnește uimire și confuzie și cere timp de acceptare. Tulburarea apare și naște reacții diferite, însă drumul ales este al tău și tu ești cel care îl urmează. Ceilalți doar privesc din umbră, mulțumiți sau nu de decizia ta, sceptici sau nu, încurajatori sau nu!
Ia pulsul inimii lor, dar nu uita niciodată că inima ta e la tine în piept și bate doar pentru tine. Și, mai mult, nu te aștepta ca de la primul “zvâc” să fii recunoscut, valorizat sau tratat ca și cum ești fără îndoială un potențial viitor geniu :).
Poate nici nu ești și nici nu vrei să fii; vrei numai să te ridici din mulțime stând drept, fără teama de a privi în jur sau de a-ți face auzit glasul. Amintește-ți că ceea ce este dăruit nu are aceeași valoare ca ceea ce ai obținut prin propriile-ți forțe și lasă deoparte îndoielile.
Lasă-te cuprins de minunea și imprevizibilul din tine. E firesc să fii puțin temator și descumpănit, dar nu uita că doar așa îți recapeți respectul față de sine. Aprobarea celorlalți poate veni uneori mult mai târziu, și poate niciodată așa cum sperai.
Eliberează-te de acel tu care s-a pierdut în neant, apoi exprimă-te pentru a fi înțeles, în felul tău: schimbând facultatea, jobul, scriind, citind, având alte preocupări. Tu știi cel mai bine cum vrei să fii așa încât să ai mulțumire de sine. Redefinește-te, chiar dacă pare dificil de acceptat noua postură.
Simțind o nevoie și neacționând e ca și cum ți-ai accepta propria moarte lentă; această pendulare continuă între a fi ceea ce ești sau a fi ceea ce dorești să fii crează frustrări care, ascunse în noi, mai târziu vor izbucni violent și vor conduce la o suferință mai mare decât la început.
Așadar, evită neplăcerea de a avea răni ascunse și urmează-ți pornirea interioară- tenace, lucid și plin de responsabilitate.
Surprinde și fii demn de curaju-ți de a deveni tu însuți.
“ Dacă eterna existență se transformă, înseamnă că va fi și mai frumoasă. Dacă dispare, înseamnă că va reveni cu ceva încă mai sublim. Dacă doarme, înseamnă că visează la o deșteptare mai bună, căci fiecare renaștere este încă mai măreață.” – KHALIL GIBRAN
