Da, dragilor, chiar este ziua mea 🙂 , dar vârsta nu e atât de importantă, se spune deseori! Sau este? Și dacă nu, atunci de ce tot vorbim despre ea?
Când cunoaștem un om, ne punem involuntar întrebarea “câți ani are?”, de parcă am vrea să aflăm raspunsul la cea mai profundă întrebare care frământă lumea..
Dar oare poate reflecta un număr experiența, inteligența, fericirea sau durerea, maturitatea emoțională, profunzimea gândurilor sau înțelepciunea unui om?
Copil fiind, îmi plăcea să mi se spună că am crescut mare și parcă simțeam cum îmi cresc aripi, la fiecare compliment primit- de acest gen.
Mai târziu, am așteptat cu nerăbdare să împlinesc 18 ani, vârsta miracol, care mă încadra (în sfârșit! 😀 ) printre adulți. Credeam că o să arăt atunci cumva aparte, sau că o să mă simt altfel. Nu s-a întâmplat deloc așa; m-am simțit la fel de copil. 🙂
Dupa 20 de ani, vârsta a adus cu ea din ce în ce mai multe responsabilități, apoi numărătoarea a început cumva să fie și puțintel îngrijorătoare. Credeam că acel 30 va fi apăsător, când de fapt l-am simțit a fi înfloritor.. (aveam un copil, terminam facultatea).
Si viața a mers mai departe..
Dar 40 se apropia cu pași mult prea repezi și asta suna oarecum ca o greutate, dar aveam din nou să mă-nșel. Chiar m-a amuzat schimbarea de prefix! Am putut petrece în continuare cu prietenii, care mi-au urat bun venit în club, și am continuat să leg prietenii cu oameni noi, apartenenți ai altor cluburi.. 😀
Și totuși… contează vârsta?
Personal, pot spune că pentru mine nu este deloc definitorie, chiar dacă vorbesc despre ea. Vârsta nu este cântarul evaluator al inteligenței de orice fel, nu încoronează și ar trebui nici să nu decadă pe nimeni.
Vârsta și ziua de naștere ar trebui să fie mereu un motiv de bucurie, cred eu. Sărbătoarea vieții tale, a triumfului și mirării că ești și poți încă să te bucuri de viață și oameni, dar mai ales de existența ta efemeră, căreia îi poți da atât de mult sens!
Ar trebui ca anii să nu ne separe și să nu fie un criteriu de selecție în alegerea prietenilor. Dar trebuie desigur să facem selecții, bazate pe criterii precum compatibilitatea emoțională, de gândire și mentalitate.
Nu cred că vârsta m-a înțelepțit, dar sunt sigură că acum știu să mă bucur mai mult de fiecare moment de relaxare, că îmi place mai mult de mine și că mă cunosc mai bine. Vârsta, sau mai bine zis trecerea anilor, aduce cu ea schimbări de gândire și perspectivă, dar experiențele de viață și mai ales modul cum tu le filtrezi în registrul minții tale sunt cele ce definitivează acest traseu.
“Tinerețea nu are vârstă” spunea Pablo Picasso, și cred cu tărie că nu vârsta va decide dacă sunt tânără sau nu, ci eu!
“În definitiv, nu anii din viața ta sunt cei care contează, ci viața din anii tăi.” – Abraham Lincoln
