“Viaţa e ca o scară rulantă. Poţi urca sau coborî. Dar nu te poţi opri niciodată.”- Patricia Russell-McCloud
Să locuiești într-un loc unde, la început, nu cunoști pe mai nimeni, să nu știi deloc limba și să nu ai o cunoaștere profundă vizavi de cultura acelei țări, este o adevărată provocare și, să fim sinceri, o sursă de frustrare de grad înalt.
Nu numai că te simți ca un copil care abia învață să vorbească, dar faptul că nu știi unde să mergi, aflat în diferite situații, și ce să faci, așa încât să nu fii penibil, îți dă senzația că abia înveți să mergi.
Ca să fie totul și mai interesant, datorită diferenței culturale, se pare că tot acum este momentul să înveți bunele maniere. 😀
Începând de la a nu fi insistent, a face programări pentru întâlniri mai demult banal de stabilit, și continuând cu a tolera diferite comportamente așa încât să nu treci in extrema cealaltă (de a te pierde pe tine), vrând să te încadrezi în tiparele locului.. sunt doar mici detalii ale schimbării ce urmează a fi făcută, așa încât să simți, în final, că ești ‘de-al locului’.
Pare o nebunie prea mare ca să fie normal a te avânta într-un așa carusel, dar numai dacă intri în joc poi să și câștigi. 😉
Poate că e bine să te pregătești temeinic pentru un astfel de pas, dar.. când timpul e scurt și știi că vrei să îl faci, îți asumi riscurile, analizezi mai puțin și acționezi rapid. Apoi.. te adaptezi din mers, pentru că este singura opțiune viabilă.
(Desigur, fiecare caz în parte este diferit. Dar, oricât de mult ai încerca să te pregătești, teoria și practica sunt două elemente aparte. Și, de multe ori, analiza profundă îndepărtează acțiunea.)
