Perioada sărbătorilor reunește oameni, apropie gânduri și grăbește la acțiune.
Poate fi asociată dorinței tăcute a omului de miracol- care e musai să se înfăptuiască, ca și cum atunci e momentul propice și nu altădată. 🙂
Putem spune că predomină prin starea febrilă a majorității oamenilor de a cumpăra cadouri și a trimite felicitări, cât și prin dorințe uneori imposibile (ca aceea de a fi alături de persoane care ne împărtășesc sentimentele, sau de altele cărora nici nu le trece prin minte acest fapt). 🙂
Pentru că oamenii au imaginație, iubesc surprizele frumoase și sunt însetați după atenție, dar mulți simt cel mai mult nevoia de tandrețe și vorbe frumoase; și, în lipsa acestora, se mulțumesc și cu altceva, de multe ori cu înlocuitori care anihilează puțin durerea, tristețea și dorul de dor..
Așteptările unora, vizavi de cadouri care să demonstreze atașamentul și valorizarea, se dovedesc deseori suprarealiste, pentru că.. ori așteptările sunt prea mari, ori nu li se cunosc deloc dorințele.
Nu se exclude nici faptul că unii se ascund după o falsă modestie, care în final aduce doar dezamăgire, îndreptată către cel ce le este partener de viață, sau membri ai familiei așa-ziși nerecunoscători.
Sau că alții, obișnuiți perfect a trăi fără dorințe și așteptări prea mari, și-au pierdut deja speranța de a le mai veni rândul la fericire sau mici bucurii..
Sunt și cazuri în care momentul în care aprecierea coincide cu faptele făcute este atât de mult adus la “rang înalt”, încât “recunoscătorul” nici nu știe cum să se mai poarte și, simțind că nimic nu ar putea fi la nivelul așteptărilor, ori renunță complet.., ori încearcă să facă pe plac subiectului- într-un mod oarecum neutru, imun la orice reacție.
Anestezierea s-a produs cu mult timp înainte, iar speranța de a fi la înălțime s-a evaporat de multă vreme.. De ce și-ar mai bate capul? (se întreabă, senin..). 🙂
Trebuie să credem și să apreciem că încă mai există oameni care nu vor decât ca cei dragi să le fie aproape, cu cadouri sau fără, dar cu multă dragoste, prețuire și recunoștință.
Despre ce e vorba, de fapt, atunci când vin sărbătorile?
Ce ar fi bine să vrei, să aștepți, să crezi și să simți față de cei în viața sau în mintea cărora apari, și invers? Și cum de mintea ta doar acum se pune în funcțiune, pe pilot automat, și nu ești deloc singurul în această situație?
A conștientiza însemnătatea gestului și a-ți aminti cât de binecuvântat ești să ai parte de dragostea celor din jur, a te bucura că și-au amintit de tine în aceste momente, este mult mai important decât cadoul în sine.
Deși cadourile sunt întotdeauna frumoase, ceea ce simți când le oferi sau le primești constituie adevărata magie a sărbătorilor.
În final, cadourile sunt folosite (sau nu..), dar frumusețea momentului sau a gestului ar trebui să rămână mereu, în sufletul fiecăruia, indiferent cât de bine ți-au fost citite gândurile (sau nu..).
“Dragostea este cadoul pe care zeii l-au oferit oamenilor singuri de sub ceruri.”
Walter Scott
Și, cum s-a împlinit un an de când am început să vă fac cadou gândurile mele, vă mulțumesc tuturor celor ce apreciați postările de pe blogul meu și mă încurajați, fie și numai prin simpla vizită virtuală pe care mi-o faceți, și vă invit în continuare în casa sufletului meu.
De fapt, articolul acesta este o completare a celui de anul trecut (https://realdreams.ro/2012/12/27/recunoștință ), când eram la început de drum.. temătoare, dar entuziastă și convinsă că acesta este “cadoul” pe care vreau să vi-l fac, din toată inima.
Vă doresc sărbători cu dragoste! 😉
