Au trecut deja mai bine de 2 ani de cand locuiesc in NL, asadar.. s-au mai adunat ceva noutati, pe care vreau sa vi le impartasesc; si, daca ati ajuns aici, cred ca sunteti putin curiosi sa le aflati. 😉
Noutatile vor fi destul de “bramburite”, dar.. cum postarea aceasta face parte din seria celor menite sa ne descreteasca fruntile, cred ca se accepta! 😀
Primul subiect este cel care intereseaza pe toata lumea.. iubitoare de dulciuri! 🙂
Cand spui Nederland, spui “stroopwafel”, ceva foarte dulce, si deosebit de gustos, datorita cremei caramel din interiorul celor doua foite.. cu aspect de napolitana, dar cu gust total diferit. Mi se par cu adevarat delicioase, dar atat de dulci incat niciodata nu pot manca mai mult de trei bucati. :))
De asemenea, “ontbijtkooek” (prajitura mic dejun) este ceva specific acestei tari, aliment care se consuma punand putina margarina intre doua feliute, care au gust asemanator cu mult cunoscuta turta dulce. Daca iti place acel gust, cu siguranta iti vor placea si acestea, menite sa constituie chiar o gustarica de dimineata, pe langa o cafea aromata (optional, desigur! )…
Alte dulciuri traditional olandeze foarte renumite aici sunt “kruidnoten”/ “pepernoten”– specifice sarbatorii Sinterklaas (sarbatoarea nasterii lui “Sint Nicolaas”), corespondentul sarbatorii de Sfantul Nicolae din Romania. Si ele sunt dulci si imita foarte bine gustul de turta dulce, fiind de obicei mancate in jurul perioadei acestei sarbatori..
Daca sunt si cu ciocolata, ca cele din imagine, cu atat mai bine! Fetita mea le adora! 🙂
Si, ca o mica paranteza: se spune ca Sinterklaas vine in fiecare an cu barca din Spania in Olanda, insotit de fiecare data de ajutoarele sale- “zwarte pieten”. 🙂 El are o carte mare, unde scrie numele fiecarui copil si.. cat de cuminte a fost. In seara de 5 decembrie Sinterklaas vine cu cadouri, pe care le arunca prin hornul casei doar copiilor cuminti… 🙂 Cred ca a luat model de la Mos Craciun al nostru… 😀
Nu trebuie sa uitam nici de “eirkoeken”, care seamana cu niste painici dulci si aromate, pe care le poti consuma cu gem, dulceata, margarina, sau… pur si simplu asa cum sunt.
Desigur ca mai sunt si alte preparate culinare specifice locului, asa cum in fiecare tara sunt. Si e de inteles ca cei de acolo sa le laude, considerandu-le cele mai bune din lume. Dar, bineinteles ca subiectivismul e in floare! 🙂
Odata ce ai mereu un lucru, e bine sa incerci ceva nou… ca apoi sa decizi daca ii simti lipsa celui anterior sau nu…
Asadar, e pe “incercate”, ca in mai toate aspectele vietii! 😉 😀
Sa trecem la un alt subiect, din seria obiceiuri olandeze.
Cand un copil termina colegiul, “middelbare school”, daca a absolvit examenul final, vei sti sigur! Cum? Privindu-i casa! Pentru ca familiile olandeze nu au retineri in a se bucura din plin de acest eveniment, arborand in fata casei un drapel, pe care se atarna geanta de scoala a copilului. (Si…fiecare casa are pe peretele casei un suport pentru steag, pe care il si utilizeaza de cateva ori pe an. 🙂 )
Recunosc faptul ca mi s-a parut ciudat sa vad asa ceva, la inceput, dar imediat ce i-am priceput sensul mi s-a parut haios… si putin copilaros. Dar ei chiar respecta acest obicei. Astfel ca.. in fiecare an tot vad genti atarnate! Sarmanele de ele, nu cred ca sunt fericite sa stea mereu in ploaie, dar copiii sunt tare multumiti ca au scapat de ele… 😀
Nasterea unul copil este un alt prilej de bucurie, pe care olandezii nu se sfiesc sa il faca public. In fata casei se atarna stegulete, baloane, inimioare, iepurasi, berze, ursuleti, bufnite, etc.- dupa gustul si imaginatia fiecaruia.
Culoarea roz si respectiv albastru te ajuta sa intelegi daca a venit pe lume o fetita sau un baiat si.. vei cunoaste cu siguranta si numele copilului! (ca in imaginea de mai jos 🙂 )
Ceva putin diferit de situatia din Romania este faptul ca aici cutiile postale ale locatarilor blocurilor se afla in exteriorul blocului, nu in interior.
Acest lucru usureaza munca postasilor, care distribuie scrisorile, ziarele, etc.. venind cu bicicleta. Pentru ca usa blocului este incuiata, posta se verifica de catre proprietar prin interior. Mi se pare foarte bine gandit acest sistem.
Inca ceva, la care e greu sa te gandesti ca e posibil in Romania, este faptul ca aici multi oameni merg la serviciu, respectiv scoala, ulilizand bicicleta, pe distante lungi, chiar daca au masina si serviciul este “de birou”. ( In concluzie.. ar putea avea pretentii la o imagine publica rafinata.)
Aceasta se intampla pentru ca sunt piste, desigur, dar si pentru ca acest aspect nu ii deranjeaza deloc, fiind educati in spirit “ sportiv”.
Ai vedea in Romania un director de scoala sau profesori mergand asa la serviciu? (si, daca se intampla asta, multi ii privesc ironic.. )
Poate ca olandezii au alte repere privind respectul? Trageti singuri concluziile. Eu doar asta fac, fara sa vreau a jigni pe nimeni.
Ce mi se pare interesant este ca multi oameni, al caror serviciu este mult prea departe, merg cu bicicleta pana la cea mai apropiata statie de autobuz, unde o lasa, fara nici o teama, pana seara.. cand revin sa o ia pentru a se inapoia acasa. La inceput mi s-a parut o mare imprudenta, ba chiar inconstienta! :)) Acum mi se pare normalitate! 🙂
Un final haios, pentru mine, referitor la un aspect care ma face sa zambesc si acum, amintindu-mi de “inceputuri”..
Cand am venit aici, am tot vazut niste cutii mari, de fier, pe strada. Nestiind limba, sigur ca nu intelegeam ce reprezinta. Dar am presupus ca sunt cutii postale uriase, sau ceva de acest gen.. 😀
Am aflat mai tarziu ca sunt locuri unde depoziteaza gunoiul proprietarii blocurilor. 😀
Fiind prea curate, nu m-am gandit nici o clipa la varianta aceasta..
Pentru a putea avea acces la aceste “micute ghene”, trebuie doar sa detii un card..
Logic: traim intr-o lume dominata de carduri…
Voi.. ce fel de carduri detineti? 🙂
