RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Monthly Archives: October 2024

You are browsing the site archives by month.

Zâmbește din suflet!

“Smile, it is the key that fits the lock of everybody’s heart.” — Anthony J. D’Angelo

De fiecare dată când postez la profilul de WhatsApp o poză în care sunt serioasă și nu zâmbesc, prietenii îmi scriu și își arată îngrijorarea.

‘Sunt tot eu!’, le spun, dar ei mă întreabă mereu dacă s-a întâmplat ceva.

Oare își fac griji pentru că sunt obișnuiți să mă vadă zâmbind și fața mea serioasă iese din tiparul obișnuit, sau doar pentru că au nevoie de cineva care să le lumineze ziua? 🙂

Realistic vorbind, un om care ne zâmbeste pare a fi mult mai prietenos și mai ușor abordabil, inspiră mai multă încredere și bucurie de viață, iar fața lui este mult mai frumoasă și plăcută la vedere. Mai mult decât atât, prezența zâmbetului dă senzația de accesibilitate, lucru din păcate nu întotdeauna corect înțeles.

Ce se întâmplă daca zâmbești rar și afișezi doar seriozitate? Crezi că vei inspira mai multă încredere în tine, mai multă stimă de sine sau chiar mister? Se poate!

Dar în final, frumusețea stă în ochii privitorului și oricât de mult ai încerca să afișezi ceva, tot faptele și felul cum te vei comporta în diferite situații vor demonstra cine ești.

Cuvintele alese de tine vor avea o rezonanță anume pentru fiecare om în parte, hainele tale vor fi puse în valoare de modul cum le vei purta, și atitudinea ta fizică și morală vor conta mai mult decât zâmbetul tău.

Dar acest amalgam va crea o rezonanță anume în mentalul fiecărui om, pe care nu o poți tu controla, oricât de mult ai încerca. Oamenii își schimbă deseori opiniile și dispoziția lor generală poate influența gândurile despre tine.

Așadar, zâmbește când și dacă asta-ți face ție bine!

Fii conștient însă că o față posomorâtă sau serioasă e mai puțin agreabilă și pare mai greu abordabilă.

Un zâmbet nu numai că deschide uși, dar te și înfrumusețează și îți imbunătățește dispoziția, relaxându-te.

Eu zâmbesc pentru că mă bucur de viață și mai ales pentru că mă plac mai mult zâmbind.

Dar a posta o poză în care par serioasă este ca un experiment și chiar mă distrează reacțiile celorlalți.

E draguț să vezi că oamenilor le pasă, chiar și dacă o fac doar pentru că vor o rază de lumină la ei în “casă”! Poate că au într-adevăr nevoie de asta și eu nu pot decât să mă bucur că i-am ajutat să își îmbunătățească dispoziția.

“Be the reason someone smiles. Be the reason someone feels loved and believes in the goodness in people.” 

― Roy T. Bennett, The Light in the Heart

 

 

Povestea picioarelor iubite si drăgălășite

Probabil te întrebi oare ce m-a apucat să imi postez picioarele și te gândești că sunt ridicolă.

Și crede-mă, te înțeleg.. Cine are nevoie să mă vadă desculță? Poate doar cei care au un fetiș de genul ăsta, iar eu vreau să îi incurajez?! Te înșeli, iar mie nu prea-mi place să exagerez!

Dar pot declara în mod deschis că ÎMI IUBESC foarte mult picioarele!! Mi le îngrijesc zilnic, le dau cu cremă sau le masez cu ulei de masaj înainte de culcare. Și desigur că oja sau gelul de unghii nu lipsesc din dotare!

ADOR să le privesc și zilnic mi le admir! Iar dacă ție asta-ți sună a declarație narcisistă, crede-mă, chiar deloc nu mă ‘mișcă’!

Tocmai de-aceea, ca și tu să mă-nțelegi mai bine, și pentru ca povestea mea nebuloasă să se termine cu bine, am decis să ți-o spun azi, în cuvinte puțintel rimate și ușor zăpăcite!!

Asadar, pe scurt zis, amândouă picioarele mele au fost mai demult chinuite și de-aceea sunt acum nespus de drăgălășite!

Când aveam vreo 20 de ani, cineva a vărsat cafea clocotită pe piciorul meu drept. A fost din greșeală, așa că o muștruluială pe cinste ar fi sunat nedrept!

Dar rana a fost adâncă și durerea la fel. De-aceea, trei săptămâni nu am mai putut deloc merge cu el!

Peste 2 ani povestea s-a repetat, urmând la rând piciorul stâng. De data asta, ‘m-am ars’ cu apă clocotită, dar vina și neatenția imi aparțin pe deplin; la fel și durerea ce am simțit-o din plin!!

Iarăși au urmat săptămâni de chin, nopți nedormite, mult plâns și neputință; și desigur, CĂINȚĂ! pentru a mea neatenție, care poate a fost un semnal major, pe care eu am decis intenționat, în modul meu caracteristic rebel, să-l ignor.

Bineînțeles că și părinții au strâns din dinți și fiecare a reacționat cum s-a priceput mai bine, dar durerea fizică a rămas, desigur, doar la mine.

Am avut totuși un înger păzitor, care m-a pansat zi de zi timp de câteva săptămâni cu foarte multă grijă și m-a încurajat mereu, convingându-mă că se va vindeca în timp, ușor, rana ce arăta îngrozitor..

Dar oare ce gândeam eu? Nu mă interesa absolut deloc dacă va rămâne vreo cicatrice. Voiam doar ca rana dureroasă să se vindece! Pentru că, se știe prea bine, astfel de răni se pot infecta ușor, cu un efect devastator. Pentru mine însă numai durerea era singurul lucru copleșitor!

Și totuși, trebuie să recunosc, eu sunt un caz foarte fericit. Rănile s-au vindecat, chiar mai bine decât mi-am închipuit!! De aceea acum simt bucurie pe deplin, dar și o infinită recunoștință pentru un așa act DIVIN, pentru care din suflet mă închin!

Aveam să îmi ascund piciorul sub rochia albă de mireasă pe care urma să o aleg în curând. Dar acesta era un secret încă, pe care promisesem în mod absolut ridicol să-l păstrez pentru o vreme. Tremurând de atâta nerăbdare, bucuria ascunsă a ieșit la suprafață- nu e de mirare! ca o premoniție că ceva era nefiresc. Pentru că o așa bucurie nu trebuie nicidecum ascunsă, dacă totul e sincer și se întâmplă absolut firesc.

Peste ani, deși rănile s-au vindecat, cicatricele, fie ele chiar greu sesizabile, sunt martorii fără voce ai durerii tale. Și-ncep dintr-o data, cumva, inexplicabil, să îți fie dragi; și într-o bună zi incepi să te bucuri să le vezi, chiar dacă îți amintesc de agonia vieții tale!

Când știi ce înseamnă durerea produsă de arsură, nu poți să nu fii plin de compasiune când vezi sau chiar și doar auzi de cineva aflat în aceeași postură! Așadar, recunosc, am plâns zile în șir aflând ce s-a-ntâmplat la Colectiv!! și am simțit în suflet o așa durere acută și dură de parcă aveam eu o nouă arsură!

Din aceste două experiențe am învățat importanța răbdării și magia compasiunii, dar și acceptarea situației care nu poate fi schimbată. Pentru că uneori ne aflăm în locul și momentul nepotrivit și lucrurile pot scăpa de sub control și, din nefericire, nu orice acțiune viitoare poate fi anticipată.

Am învățat totodată că avem nevoie de ajutorul celorlalți, care au știința și priceperea necesare, dar și că rănile și durerea pot fi, din fericire, trecătoare!

Dar cum suferința este ceva natural, parte a existenței noastre, prezența ei ne învață cu siguranță să fim mai toleranți în fața adversităților vieții și desigur mai empatici la suferința celorlalți.

Suferința ne transformă și ne determină a adopta o atitudine de înțelegere și acceptare. Pentru că, fără a avea un oarece grad de toleranță față de suferință, aceasta ar putea părea eternă, devenind o continuă lamentare și sursă de autovictimizare.

Durerea poate fi atât o lecție despre tine și corpul tău, cât și una despre ceilalți. Felul cum reacționează ei la durerea ta te va ajuta. Îi vei cunoaște mult mai bine, la nivel emoțional, și vei ști pe cine te poți baza sau poate chiar ce prietenie vei mai accepta în viața ta.

“Nimeni nu se apropie de Conștiință fără Durere”- C.G.Jung

https://www.youtube.com/watch?v=KxVrbCMflN0

 

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar