Când iubim din suflet, frumusețea, inteligența, sau cine știe ce multe alte calitāți și talente ale altora nu se transformă în potențiale tentații, pentru cā în inima noastrā locul este ocupat.
Suntem conștienți cā mai existā și alți oameni interesanți și deosebiți în jurul nostru, dar nu le acordām atenție, în mod deliberat, pentru cā simțim cā aceea este alegerea care ne bucurā și împlinește.
Și totuși.. aceste afirmații sună idealist, nu crezi? Pentru că teoretic credem în ele, dar practic se poate întâmpla să nu fii iubit la fel de profund, astfel că teoria și practica pot să nu coincidă, tentațiile devenind chiar tentante.
Acum însă vreau să luăm în calcul varianta pozitivă, pentru că există și relații armonioase, în care partenerii sunt și buni prieteni, nu doar iubiți.
Precum bine se știe, ca sā cunoaștem bine un om, trebuie sā rezervām o parte din timpul nostru acestuia. Se întâmplā asta pentru cā ne dorim, așa cā excludem intenționat unele activitāți sau oameni pe care nu îi mai considerām prioritāți. Activitāțile importante desigur cā nu sunt abandonate, dar unii oameni se pot simți așa.
Cine îți înțelege alegerile și îți dorește binele, nu te preseazā sā îi acorzi atenție; în același timp, nici tu nu îl excluzi în mod brutal, decât dacā efectiv nu îl mai dorești prin preajma ta și nu îți pasā de ceea ce simte.
Înseamnā cā prietenia cu acel om nu te mai ajutā sā te dezvolți, chiar dacā mai demult apropierea voastrā nu era pusā la îndoialā.
Așa cum relațiile se pot șubrezi, pentru că, spre exemplu, nu ambii parteneri înțeleg să surprindă, oferind mai mult decât speră celălalt, la fel se poate întâmpla și cu prieteniile, dintr-o multitudine de motive.
Coordonatele de viațā sunt mereu altele, pentru cā viața însāși înseamnā schimbare. Unele relații de prietenie rāmân la fel de trainice sau adânci, chiar dacă nu sunt des întreținute faptic, iar altora trebuie sā le dām voie sā se evapore, de la sine.
Cea mai grea este eliberarea de ele, mai ales când simțim cā ne îngreuneazā zborul. Uneori o facem în liniște, treptat, alteori abrupt, împingând cu forța indiferenței sau respingerii, pe care unii (sau poate toți?) o înțeleg greu și luptā împotriva ei, gāsind și cāutând continuu explicații, pentru cā acceptarea în lipsa explicațiilor este cea mai grea.
Alte prietenii nu sunt deloc intenționat înlāturate, dar sunt lāsate pentru o vreme în amorțire, uneori datoritā vieții tumultoase, care ne acapareazā, dar cel mai mult pentru cā suntem oameni și nu pomi. Schimbām locuința, poate chiar țara, divorțām, schimbām locul de muncā, așa cā legām noi prietenii, care cer timp și energie. Și totuși, dacā prietenia aceea are valoare emoționalā, nu dispare.
Cel mai trist este când o prietenie este blocatā intenționat, pentru cā nu existā suficientā încredere și asumare. Când oamenilor le este jenā a-și recunoaște greșelile, când au puncte de vedere diferite și nu acceptā aceste diferențe ca fiind firești, din prea multā mândrie, frustrare ori incapacitate de a-și comunica gânduri, idei, sentimente.
În funcție de toleranța, voința și înțelepciunea celor implicați, dar și de nevoile acestora, o prietenie se poate menține, reface, recrea/reinventa, sau pur și simplu evapora în neant, de multe ori spre binele tuturor.
Fiecare alege alternativa care i se potrivește.
Si de ce sā forțezi ceva, privind în trecut, când poți sā te bucuri de ceea ce a fost, sā fii recunoscātor pentru momentele petrecute împreunā și sā te bucuri de viațā alāturi de cei dragi, prezenți în viața ta?!
“Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii.”- Isabel Allende
“Prietenia este egalitate armonioasă.”- Pitagora
