E foarte plăcut să avem prieteni. Cu cât sunt mai onești și mai apropiați sufletului nostru, cu atât ne simțim mai confortabil in universul în care trăim.
Dacă avem cui împărtăși durerile, viața este mult mai puțin dură; cât despre bucurii.. ele se dublează ca intensitate, în prezența celor dragi! 🙂
Cu toții știm însă că prieteniile sunt diferite, nu doar ca și trăire, ci și ca tip. Unii oameni știu să încurajeze, alții știu să aline, unii știu să dea sfaturi valoroase, alții să fie buni confidenți, iar alții îti pot da curajul de a-ți depăși limitele..
Uneori apreciem durabilitatea în timp a unei prietenii, alteori punctele comune, uneori admirăm puterea de empatie, alteori forța pe care o degajă, sau numai simțul umorului pe care unii oameni îl dețin..
Și pentru că știm că suntem unici și avem principii de viață diferite, înțelegem și că trebuie să ne tolerăm și acceptăm așa cum suntem, pentru a fi la rândul nostru acceptați!
Dar.. oare când și cum ajungem să credem că cineva ne este prieten și când stabilim că această ‘cotă’ nu s-a atins?…
Cred că numai noi înșine putem răspunde unei astfel de întrebări, pentru că fiecare dintre noi are propria scară de valori, raportată la orice. Și, oricat de mult ar încerca cineva să ne convingă de importanța cuiva în viața noastră, sau respectiv de aportul negativ al acelui om, numai noi știm ce simțim și ce vrem să avem aproape.
Când ne gândim la prietenie, nu vrem să facem vreo diferență care să se refere la sexul celor implicați.
Și totuși.. cât de mult se schimbă situația dacă suntem prieteni apropiati cu cineva de sex opus??
Ideea de prietenie, în sensul comun al cuvântului, e agreată de toată lumea, și credem că nu ne deranjează niciun fel de prietenie. Dar.. când aceasta capătă un înțeles aparte, care duce spre detalii ușor intime, începem să analizăm mai bine situația și vrem să fim convinși ori că celălalt ne-a înțeles bine intențiile, ori să convingem pe ceilalți de bunele noastre intenții. 😀 Read More