Observăm cu toții că viața este plină de imprevizibil. Uneori, însă, acesta vine cu o încărcătură atât de mare, încât ne simțim copleșiți.
În funcție de capacitatea fiecăruia de a reacționa la nou, situația influențează mai mult sau mai puțin ritmicitatea vieții, schimbând ceea ce trebuie a fi schimbat, ori creând angoasă și timorare. Sau.. poate doar un moment de respiro, care să contribuie, în final, la luarea unor decizii radicale, ce au fost mereu amânate.
Ca să ne remontăm, cautăm în noi, sau poate în jur, resursele necesare. Analizăm opțiunile, pe termen lung sau doar suficient de îndepărtat încât să ne creeze confortul psihic de moment, apoi începem așa-zisul atac: acționăm.
Atunci ne simțim cu adevărat în viața și aproape invincibili. Totul capătă sens, drumul se nivelează parcă special pentru noi, asta neînsemnând însă că ‘vom călca pe roze’.. 😀
Abia acum urmează să ne catalizăm eforturile, să ne încurajăm și autosusținem mental, îndepărtând eventualele obstacole ce ne-ar putea devia a ne atinge ținta.
Multa muncă mentală, investiții materiale sau de ordin temporal, vizualizare permanentă a scopului final, renunțări voite și acceptate ca fiind nu doar necesare, dar și dorite, pentru a simți apoi cu adevărat ‘gustul succesului’.
A fi conștient de minunea ce urmează din nou și din nou să devii implică răbdare, consecvență și perseverență, dar și recunoștință- atât față de tine, cât și față de toți cei implicați în a te ajuta sau susține, sub orice formă.
Dacă o perioadă de timp se pare că stagnezi și ceilalti își fac impresia că te plafonezi sau că ai renunțat la ‘afirmare’, fă-le o surpriză: scoate la lumină munca pe care ai depus-o!
Vei recunoaște imediat, cu ochii sufletului, care îți sunt adevărații prieteni, ca să știi pe cine e bine să păstrezi aproape. Cred că merită riscul.. 😉
