“Te iubesc” (într-o relație ;))
Sunt poate cuvintele cele mai dorite de noi- muritorii de rând, dar de o intensitate și însemnătate complet diferită, pentru fiecare în parte.
Rostirea lor poate constitui moment de triumf- pentru unii, sau doar banalitate- pentru alții…
Și totuși, există și o categorie a celor care nu le pronunță deloc, crezând că sunt complet nefolositoare, ba chiar copilărești, afirmând că sentimentele lor se subînțeleg din fapte. Să fie oare frica de a nu deveni vulnerabili? 😉
Sau, trebuie să recunoaștem, este și o altă “speță” de oameni care le spun doar cu un scop- de a obține ceea ce vor, însă faptele lor nu justifică deloc prezența unor sentimente atât de profunde.
Mai sunt și cei care cerșesc aceste cuvinte de la celălalt, chiar atunci când le rostesc, sperând să le fie întoarsă aceeași emoție. Ei trezesc doar compasiune, iar cuvintele mult-dorite nu pot decât să-i aline pe moment, ca apoi sa îi arunce din nou în furtuna vieții.
Femei sau bărbați, fără deosebire, simt totuși nevoia să le audă sau să le spună, ca o completare a exprimării afecțiunii ce o simt față de o persoană anume, sau ca dovadă și credință că sunt iubiți.
Și tot noi, femei sau bărbați, fie că recunoaștem sau nu, trecem pe rând prin aproape toate aceste etape… și spunem acest te iubesc, conștienți sau nu, având una din conotațiile enumerate mai sus, sau poate o alta, mai nouă și mai greu explicabilă??!
Dar care sunt mesajele care se ascund în spatele acestor cuvinte, apărute nu știm când și de unde?!
Oare să fie totul atât de banal pe cât pare, sau atât de firesc pe cât declară unii că este, atunci când pasiunea, dorința, sau trăirea profundă… pun stăpânire pe noi? 😀
După o mică analiză, în aparență și profunditate, am ajuns să cred că pot să scriu câteva din mesajele ce pot fi intuite.
Oamenii spun “cuvintele magice” 😉 în situațiile următoare:
când sunt uimiți de comportamentul surprinzător de frumos al partenerului,
când starea de mulțumire vizavi de ziua petrecută în doi aproape că atinge sublimul :),
când vor să convingă de seriozitatea sentimentelor lor,
când sunt prea plini de neliniște și teama de a nu pierde acea persoană,
sau chiar din neîncredere față de ei înșiși.
De multe ori mesajul este, de fapt, “iubește-mă!”, pentru că toți ne dorim cu ardoare ca celălalt să aibă aceleași sentimente. 😉
Deși sună ciudat, sunt oameni care le folosesc ca și scut, apărându-se astfel a fi “suspectați” de o eventuală “cotitură” făcută într-o zi, când au ajuns mai târziu sau deloc acasă… 😉
Pot fi folosite cu succes uneori de cei plini de disperare, pe langă care viața se scurge mult mai repede și le e teamă să nu piardă momentul, dar și de cei care iubesc iubirea și din dorința de a găsi-o mai repede exersează această stare- teoretic întâi, așteptând ca partea practică să fie clipa sublimă a vieții!
Poate că ar trebui să se inventeze un curs unde oamenii să învețe că aceste cuvinte e bine a fi spuse nu foarte rar, dar nici prea des, ca să nu contribuie singuri la banalizarea lor.
Apoi, să fim învățați că atunci când ne declarăm iubirea trebuie să simțim și să credem în aceste cuvinte. Să spui “te iubesc” înseamnă curaj, forță, sinceritate față de tine însuți, dar și față de partener.
Totodată, ar fi bine să se știe că sentimentele nu vin la comandă; de multe ori nu apar la ambele persoane în același timp. Și-atunci, nu trebuie să forțăm nota, agasând cu întrebări gen “dar tu mă iubești?” Nu e plăcut să citești pe fața celuilalt reticența, provocată de situația din care nu știe cum să iasă. 😀
E minunat să îți exprimi sentimentele, dar lasă-l și pe celălalt să o facă atunci când simte și dacă simte. Dacă nu o face deloc, o să îți pui întrebări și sigur vei afla răspunsuri, într-un final. 😉
Sigur că fiecare e liber să-și declare iubirea cui și când vrea, atâta timp cât nu va ajunge să se plictisească el însuși de aceste cuvinte, sau să uite care le e sensul.. 😀
Succes la iubit! 😉
